TRADIȚII DE NUNTĂ
TRADIȚII DE NUNTĂ

TRADIŢII DE NUNTĂ
 
 
Văl, buchet, inele, dansuri...iar lista cu tradiţii de nuntă este interminabilă mai ales că variază de la zonă la zonă. Ne-am gândit să vă explicăm de unde vin o parte din cele mai întâlnite tradiţii de nuntă.
 

  • Marşul nupţial a fost compus de Mendelssohn şi s-a auzit pentru prima dată la o nuntă din 1847... era în Marea Britanie. Marşul a prins repede mai ales că a fost folosit şi la nunta Prinţesei Victoria (viitoarea regină) cu Prinţul Frederick al Prusiei.
 
  • În Roma antică, mirele trebuia să trimită viitoarei mirese un inel de fier ca simbol al unei legături imposibil de rupt. Egiptenii au fost primii care au folosit inele la ceremonii. Totuşi, pe scară largă, au început să fie folosite din secolul 17.
 
 
  • Tradiţia aruncării buchetului miresei a început în America de Nord când a o mireasă i-a dat buchetul unei prietene iar aceasta s-a căsătorit la scurt timp. Mai târziu, ca să nu fie cu supărare s-a trecut la aruncarea acestuia.
 
  • Primul dans are rădăcini în ceremoniile triburilor arhaice. Pe atunci, nunta însemna, de fapt, doar un dans ritualic între cei doi parteneri.
 
 
  • Aruncarea jartierei s-a născut în Anglia secolului 14. Oamenii credeau că o bucată din hainele unei mirese aducea noroc. Dar că cum nu puteai să laşi mireasa dezbrăcată, cineva a avut ideea aruncării jartierei...
 
  • Vălul miresei vine tot de la romani. Pe atunci, era roşu şi simboliza faptul că mireasa aparţinea doar mirelui. La grecii antici, vălul era galben iar mireasa era acoperită cu totul de el. Era simbolul supuenrii faţă de viitorul soţ.
 
 
  • Spartul vaselor sau al paharelor este o tradiţie întâlnită în multe părţi ale lumii. La ruşi, oalele de lut sunt sparte pentru a aduce norocul. În Anglia, mirele arunca pe stradă cu pâinea ce rămânea în urma nunţii. În Germania, rudele spărgeau câteva vase iar cei doi miri trebuia să adune cioburile împreună simbolizând primele necazuri din viaţă peste care au trecut împreună.
 
Ciudăţenii, nu?